Ursitoare

Organizare evenimente, Petreceri pentru copii cu zanele ursitoare

Cenusareasa poveste

Cea mai vestita dintre multe versiuni ale povestii Cenusareasa a fost scrisa de Charles Perrault in anul 1697. Mai tarziu a fost preluata de Disney transformand povestea in una dintre cele mai populare versiuni de atunci si pana acum. Si acum ma vom povesti varianta originala a povestii asa cum a fost scrisa la vremea respectiva.

Odata a fost un vaduv, care s-a casatorit pentru a doua oara cu o femeie mandra si aroganta. Ea a avut doua fiice, care la randul lor erau la fel de infumurate. Prima sa sotie, a avut o fiica frumoasa pe nume Ella, care era o fata de o bunatate extraordinara si cu un temperament dulce ca mierea.

Impreuna cu fiicele ei, mama vitrega si-a angajat fiica in toate treburile casnice. In cazul in care fata isi termina sarcinile, ea se aseza langa foc, de unde si porecla de “Cenusareasa”. Biata fata isi purta oful cu rabdare, si nu indraznea sa ii spuna tatalui ei, care ar fi certat-o, pentru ca sotia lui il controla in totalitate.

Intr-o zi printul a invitat toate fecioarele din tinut la un bal pentru a isi putea alege o sotie. Deoarece cele doua surori vitrege au fost invitate, ele au inceput vesele sa isi pregateasca garderoba in timp ce Cenusareasa le asista, insa ele o tachinau in continuare spunand ca o servitoare nu ar putea participa niciodata la un bal.

Dupa ce surorile ei au plecat, ea a izbucnit intr-un plans de neoprit. Atunci si-a facut aparitia zana ei ursitoare, care a promis ca o va ajuta in a participa la bal. Ea a transformat un dovleac intr-o caleasca, soarecii in cai, un sobolan intr-un vizitiu, si soparlele in insotitori. Apoi a transformat zdrentele ei intr-o rochie frumoasa, completand tinuta cu o delicata pereche de pantofi de sticla. Zana ursitoare apoi i-a poruncit sa se bucure de bal, dar sa se intoarca inainte de miezul noptii, pentru ca dupa ora douasprezece vraja se va rupe. La bal, intreaga curte a fost vrajita de aceasta femeie, in special printul care nu a plecat de langa ea. Nerecunoscuta de catre surorile ei vitrege, si-a adus aminte sa plece inainte de miezul noptii. Intoarsa acasa, ea ia multumit zanei cea bune, apoi si-a salutat surorile care nu se opreau din a vorbi despre frumoasa fata de la bal pe care nu o cunostea nimeni.

Cu ajutorul zanei ursitoare ea a participat la bal si in seara urmatoare, fermecand printul chiar mai mult. Cu toate acestea, ea a plecat doar la ultima bataie a ceasului care anunta miezul noptii, iar in graba ei si-a pierdut un pantof de sticla coborand pe treptele palatului. Printul a urmarit-o, dar nu a mai putut-o prinde, insa, in urma ei a recuperat pantoful pierdut si a promis ca o sa gaseasca fata careia ii apartine si o va lua de sotie.
Printul a incercat papucul pe toate fetele din tinut. Sororile vitrege au incercat in zadar, si in ciuda batjocoririlor pe care i le adresau, a intrebat daca poate incerca si ea pantoful. Fireste, papucul s-a potrivit perfect, iar apoi s-a incaltat si cu celalat pantof pentru a risipi orice urma de indoiala. La vederea acestui lucru surorile vitrege i-au cerut iertare, si ea le-a iertat pentru cruzimile lor. Cenusareasa s-a intors la palat si s-a casatorit cu printul, iar surorile ei vitrege s-au casatorit deasemena cu doi lorzi.

In alta versiune a povestii Cenusaresei, surorile vitrege sunt facute sa danseze pana cand picioarele le vor cadea. Morala povestii: Frumusetea este o comoara, dar bunatatea este de nepretuit. Fara ea nimic nu este posibil; cu ea se poate face orice.

Cenusareasa